introducere
ISO (Organizația Internațională pentru Standardizare) este o federație globală a organismelor naționale de standardizare (organismele membre ISO). Elaborarea standardelor internaționale se realizează de obicei prin intermediul comitetelor tehnice ISO. Fiecare grup membru interesat de un subiect pentru care a fost înființat un comitet tehnic are dreptul de a fi reprezentat în comitet. Organizatii internationale, guvernele și organizațiile neguvernamentale în contact cu ISO sunt, de asemenea, implicate în această activitate. ISO lucrează îndeaproape cu Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) în toate problemele de standardizare electrică.

Standardele internaționale sunt elaborate în conformitate cu regulile prevăzute în partea 3 din Directiva ISO/IEC.

Proiectul standardului internațional adoptat de Comitetul Tehnic va fi transmis organelor membre pentru vot. Publicarea ca standard internațional necesită aprobarea cu un vot de cel puțin 75% a organelor membre.

Câteva elemente ale acestei părți a ISO 591 Poate face obiectul unui drept de brevet. ISO nu este responsabil pentru identificarea unuia sau a tuturor acestor brevete.

ISO 591-1-2000 “Pigmenți de dioxid de titan pentru acoperiri – Parte 1: Specificații și metode de testare”

Standardul internațional ISO 591-1 a fost dezvoltat de Comitetul Tehnic ISO/TC 35, Vopsele și Lacuri, Subcomisia SC 2, Pigmenti si cresteri.

Această parte a ISO 591 anulează și înlocuiește ISO 591:1977 cu o revizuire tehnică. Spre deosebire de ISO 591:1977, unde ISO 591-1 specifică metoda agentului reducător Nakazono pentru determinarea conținutului de dioxid de titan și permite utilizarea altor metode cu acordul părții interesate, ISO 591-1 conţine ambele metode (vezi articolul 7).

ISO 591 constă din următoarele părți, la rubrica generală pigmenți de dioxid de titan pentru acoperiri:

— Parte 1: Specificații și metode de testare

– Parte 2: Determinarea conținutului de componente minore

1 Scopul aplicatiei
Această parte a ISO 591 specifică cerințele pentru pigmenții de dioxid de titan pentru vopsele și metodele de testare corespunzătoare.

ISO 591-1-2000 “Pigmenți de dioxid de titan pentru acoperiri – Parte 1: Specificații și metode de testare”

2 Documente normative de referință
Prevederile din următoarele documente normative sunt încorporate în această parte a ISO 591 prin referire la acest standard. Pentru referințe datate, nu se vor aplica revizuiri sau modificări ulterioare ale acestor publicații. in orice caz, părți la acorduri bazate pe această parte a ISO 591 sunt încurajați să investigheze posibilitatea aplicării unor noi versiuni ale următoarelor documente normative. Pentru referințe nedatate, noua versiune se aplică acestui standard. Membrii ISO și IEC țin un registru al standardelor internaționale valabile în prezent.

ISO 385-1:1984, sticla de laborator – biuretă – Parte 1: Cerințe generale.

ISO 648:1977, Sticla de laborator – Pipete standard unice.

ISO 787-1:1982, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente – Parte 1: Comparația culorilor pigmentului.

ISO 787-2:1981, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente-Part 2: Determinarea volatilelor la 105 °C.

ISO 591-1-2000 “Pigmenți de dioxid de titan pentru acoperiri – Parte 1: Specificații și metode de testare”

ISO 787-3:2000, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente-Part 3: Determinarea substanțelor solubile în apă – Metoda de extracție la cald.

ISO 787-5:1980, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente – Parte 5: Determinarea valorilor de absorbție a uleiului.

ISO 787-9:1981, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente-Part 9: Determinarea pH-ului suspensiilor apoase.

ISO 787-14:1973, Metode generale de testare pentru pigmenți – Parte 14: Determination of the resistivity of water extracts.

ISO 787-18:1983, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente – Parte 18: Determination of residues on screens – mechanical flushing procedure.

ISO 787-24:1985, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente – Parte 24: Determination of the relative tinting force of coloured pigments and the relative scattering force of white pigments – Photometric method.

ISO 787-25:1993, Metode generale de testare pentru pigmenți și incremente-Part 25: Comparison of colours in panchromatic systems of white, black and coloured pigments – Metoda colorimetrică.

ISO 1042:1998, sticla de laborator – labeled volumetric bottles.

ISO 3696:1987, Analytical laboratory water use – Specificații și metode de testare.

ISO 15528:2000, Vopsele, lacuri si materii prime pentru vopsele si lacuri – prelevarea de probe.

ISO 591-1-2000 “Pigmenți de dioxid de titan pentru acoperiri – Parte 1: Specificații și metode de testare”

3 Termeni și definiții
For the purposes of this part of ISO 591, se aplică următorii termeni și definiții.

3.1 Titanium dioxide pigments

A pigment composed primarily of titanium dioxide (TiO 2) with a crystal structure of anatase or rutile determined by X-ray examination

Doar secțiunea de informații standard este publică. Pentru a vedea conținutul complet, trebuie să achiziționați standardul prin canalele oficiale.